Eu nu strivesc corola de minuni a lumii...I understand its complexity and choose not to be mixed up in it ...

If your life were a painting, a picture, a song, a poem...If you were to draw...

Soft grey heavy clouds breathing light... The grey struggle that is a part of me leads to my light, my learning process, sometimes controlled and sometimes not... The light is represented by all those things that fulfill and build me up... foreign places, nature, people, conversations, music, movies, books, friends, moments of enlightment, equilibrium, introspection, frienship, love, forgiveness, vision, inspirational leadership, potential, relaxation, moments spent inside the family, moments when you get stuck in a moment, when you are living a beatifull day...then, don't let it get away, touch me, take me to the other place, teach me....

Bravely I look further than I see, knowing things I know I cannot be, not now... I'm so aware of where I am, but I don't know where that is... And there's something right in front of me and I touch the fingers of my hand, and I wonder if it's me...

Looking up in the sky was a miracle, for I have had a clear representation of myself, i have discovered who I am, and what is so special for a while now...

Imi complic existenta, o fac cu pricepere, sunt specializat, pot sa iau orice lucru extrem de simplu si sa-l transform intr-unul complicat. Cu toate astea n-am indraznit niciodata sa complic o minune, o minune e un lucru mult prea fragil, e cam tot ce se poate spune. Habar n-am ce trebuie sa faci si cum sa ingrijesti o minune, probabil sunt cativa care stiu dar oricum nimeni nu-ti spune. Ma gandesc totusi ca o minune e ca o umbra, merge cu tine fara sa stii, tot ce trebuie sa faci e sa te uiti la cer macar o data pe zi. Daca ai noroc sa intalnesti o minune, sa ai grija de ea... Trebuie sa stii sa intelegi o minune, si poate o sa stea...

In the end my attitude towards my learning, towards my struggle spreading who I am in the atmosphere:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Micky

o minune de nor cenusiu deasupra caruia transpare o lumina revelatoare